Într-o iarnă, în toiul nopţii, Ion este trezit din somn de bătăi puternice în geam. – Alo, e cineva acasă?

Deschide Ion geamul, la care individul care bătea îl întreabă: – Nu te supăra Bade Ioane, ai nevoie de lemne?

– N-am nevoie, domnule! Lasă-mă să dorm, că e 12 noaptea!

Peste 10 minute, iarăşi bătăi: – Nu te supăra Bade Ioane, ai nevoie de lemne?

– N-am nevoie, domnule. Nu eşti sănătos la cap, să mă trezeşti pentru asta la miezul nopţii?

Peste încă 10 minute, alte bătăi:

– Totuși, n-ai nevoie de lemne?

– Domnule, dacă nu mă laşi în pace, chem poliţia!

În fine, individul pleacă. A doua zi dimineaţă, în adăpostul pentru lemne, Ion nu mai găseşte niciun lemn, în schimb găseşte un bilet: „Să nu zici că nu te-am întrebat!”

 

Cam asta fu istorioara cu Badea Ion și musafirul binevoitor, chiar politicos, de la miezul nopții.

Acum, aici, nu-i cazul, că nici nu fu la miezul nopții și nici de întrebat, nu a întrebat.

Aici doar a luat și nu că ar fi luat, dar s-a mai și semnat pe ele, ca nu cumva să zică cineva cum că ar fi ale altcuiva, deși într-un subsol, pe care mai nimeni nu îl cercetează, la final de operațiune a găsit totuși de cuviință a scrijeli un sfert de adevăr într-un “modus operandi”ce duhnește a ambițioase veleități antreprenorial-corporatiste recent dobândite. Pe semne că tot trebuie să-ți repeti în minte cine ești, că doar de la romani încoace e lucru dovedit: “REPETITIO MATER STUDIORUM”.

Așadar, subsemnatul, recent retrogradat la statutul de personal auxiliar în schema organizațională, în speță membru al echipei tehnice (alături de îngrijitor, fochist, portar și eventual paznic de noapte), figurez la loc de cinste alături de fratele meu de cruce, că doar îmi poartă numele conform însemnărilor pe generic, mai la coadă, Adi și Albert Tica (ori suntem frati ori căsătoriti, alta variantă nu e).

Acum, lăsând la o parte și pamfletul și recursul la orele de la latină din liceu, lucrurile stau cam în felul următor:

Domnilor, când veți mai dori să folosiți imagini care nu vă aparțin, vă sfătuiesc să cereți permisiunea, e mai frumos așa și, cine știe, poate chiar o veți primi…

De asemenea, dacă tot folosiți imagini care nu vă apartin, aș avea rugămintea să aveți puțină decență în a nu vă semna cu watermark pe imagini cu numele dvs.

Totusi, cred că este riscant să vă faceți reclamă cu imaginile altor persoane întrucât ale dumneavoastră vor fi altfel (mai bune sau mai rele, după caz), și ați putea avea clienți nemultumiți din cauza discrepanțelor.

Nu facem parte din echipa dumneavoastră tehnică sau de orice altă natură, nu am făcut niciodată. Suntem în relații strict de colaborare atât cu alți oameni de imagine cât și cu clienții noștri din România și din străinatate.

Skyfotostudio, în evenimentul din care dumneavoastră ați publicat imagini ce nu vă aparțin căci nu au fost realizate de dvs. (deși v-ați trecut numele pe ele), a participat cu 2 fotografi, respectiv Țică Albert și Cosmin Someșan.

Adi, cel fără nume de familie ( pe care îl menționați într-un acces de pseudocorectitudine ce aduce a praf în ochi ) nu a fost acolo și chiar dacă ar fi fost, el nu e fotograf.

Un mic detaliu v-aș mai aduce în atenție…Atunci când “împrumutați” imagini de la noi faceți cumva și nu ne mai targetați cu reclame la servicii în care folosiți fix imaginile noastre…nu de altceva dar le vedem.

Acum aș încheia prin a vă spune doar atât:  Măi băieți, nu e frumos ! Adică nu că nu e frumos, e chiar urât ! Aveți talent, aveți valoare, chiar nu găsiti voi niște imagini mai de doamne ajută, cât să încropiți o galerie foto de nuntă de 16 imagini ?

Zău așa !

Și, cum ar zice Tetelu, Like-uri și prietenie la toată lumea !

(Oare s-o supăra că am zis ca el ?)

PS: Era sa uit să vă zic despre ce sau cine era vorba…… Uite aici:  https://cineweddingfilms.com/nunta-in-tara-motilor/   sau câteva screen shot-uri.